OTELUL GALATI - Istoria Clubului

Plină de frământări, istoria sportului gălăţean cu mingea rotundă „porneşte” prin anii 1935, 1936, când se evidenţiază unele grupuri sportive atrase de această mişcare şi care activau alături de echipe şi asociaţii consacrate. Printre aceste entităţi se număra şi cel denumit METALOSPORT, prima grupare metalurgică, a cărui prezenţă pe scena divizionară se înregistrează în campionatul Diviziei C în seria a II-a a Ligii de Sud, în anul competiţional 1937-38 (locul 5 la finalul campionatului).

După mulţi ani, în urma reorganizării fotbalului gălăţean, în 1964 apare echipa OŢELUL, formaţie care reprezenta Combinatul Siderurgic de la Dunăre, cel mai mare din ţară. Alcătuită iniţial din constructorii marii platforme siderurgice, echipa OŢELUL (preşedinte era atunci Radu Arvinte) a trecut prin inerenta perioadă de „rodaj”, iar în ediţia 1968-69 reuşeşte promovarea în Divizia B, seria I, cu un lot care-i cuprindea, printre alţii, pe Şerbănescu, Moşneagu, Coman, Secăşeanu, Luban, Cernega, Niculescu, Crăciunoiu, Nistor, Câmpeanu, Morohai, Holmagy, Stănculescu, Ioniţă, Obreja şi Ion Ionică.

Creşterea potenţialului economic al Combinatului Siderurgic a fost sinonimă cu preluarea echipei de către acesta. Urmează o nouă reorganizare a fotbalului gălăţean (era deja o obişnuinţă), în 1970 OŢELUL devine FC GALAŢI, ulterior FCM GALAŢI şi în ediţiile 1974-75, 1976-77, 1979-80 are prezenţe răzleţe în Divizia A. În acelaşi timp, o altă parte a echipei OŢELUL activează în Divizia C sub denumirea de DACIA GALAŢI, dar în stagiunea 1972-73 redevine OŢELUL şi în 1973-74 activează din nou în liga secundă a ţării. Din păcate numai pentru o perioadă de doi ani, deoarece apoi retrogradează în „C” şi, automat, dispare!

Perioada 1976-81 echivalează cu a doua naştere a clubului, muncitorii de la Laminorul de Benzi la Rece (LBR) a Combinatului Siderurgic Galaţi – unde era angajată majoritatea fotbaliştilor de la fosta echipă OŢELUL – punând bazele unei noi echipe! Odată înscrisă în campionatul municipal, noua formaţie câştigă întrecerea pe oraş, se impune şi în judeţ, apoi trece în Divizia C, pentru ca în ediţia 1981-82 Oţelul să „aterizeze” în „B”. Titlul de divizionară B şi o parte din jucători trec încă la Victoria Tecuci.

Performanţa de atunci era realizată de antrenorul Petru Moţoc şi jucătorii Şerbănoiu, Călugăru, Cucu, Borş, Căstăian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Pătraşcu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Enache, Ion Ionică, Basalâc, Ticu, Potorac, Podeţ etc. Cealaltă parte de jucători activează, în continuare, în Divizia C, sub denumirea de METALOSPORT, însă numai pentru un an întrucât antrenorul Traian Ivănescu promovează echipa în Divizia B. Clubul îşi ia denumirea iniţială de OŢELUL şi în 1986 reuşeşte o spectaculoasă promovare în primul eşalon fotbalistic, prima din istoria grupării! Antrenorii care ating această performanţă sunt Costică Rădulescu şi Ioan Sdrobiş, ajutaţi de un lot talentat printre care îi amintim pe Călugăru, Gh. Stamate, I. Oprea, M. Ciobanu, G. Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, M. Stan, A. Stamate, Petrescu, Basalâc, Rusu, Vaişcovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, C. Stan, Ralea etc.

Primul meci jucat de OŢELUL în Divizia A i-a adus în faţă o favorizată a vremii, Victoria Bucureşti, şi, contrar aşteptărilor, de câştigat a făcut-o formaţia nou-apărută în peisaj. Galaţiul a învins cu 2-0, prin golurile marcate de Antohi şi Rotaru. La finalul sezonului competiţional, clubul se clasează pe locul 11, pentru ca în ediţia imediat următoare să devină cea mai puternică echipă din provincie: locul 4 care permitea participarea în Cupa UEFA!

Pe 7 septembrie 1988, OŢELUL întâlneşte poate cel mai galonat club italian, JUVENTUS TORINO, în turul I al competiţiei europene în care deschidea pentru prima dată ochii. Soarta partidei de pe arena „Dunărea” (special modernizată înaintea acestui eveniment), una foarte încinsă, a fost hotărâtă în minutul 59, când Drăgoi, intrat de numai trei minute pe gazon, a fost faultat în careu. Penaltiul a fost executat bine de Profir şi… 1-0!!! OŢELUL a jucat atunci în formula: Călugăru – G. Popescu, Anghelinei, Agiu, Borali (72’ Ad. Oprea) – Burcea, M. Stan, Profir, Oct. Popescu – Ralea (56’ Drăgoi), Antohi. Echipa tehnică era asigurată de Cornel Dinu (antrenor principal), Ioan Sdrobiş (antrenor secund) şi Ion Morohai (antrenor de portari). Returul avea să fie o simplă formalitate pentru fotbaliştii din Peninsulă. Marele Juventus, reprezentat de jucători precum Stefano Tacconi, Nicolo Napoli, Pasquale Bruno, Luigi De Agostini, Michael Laudrup, Alessandro Altobelli şi Rui Barros, s-a impus cu 5-0 (3-0).